Blaga spune: "Umilit de fiecare piatra care stie cum trebuie in lume sa stea, umilit de fiecare copac care-si inalta menirea ...".
         Ar trebui sa ma simt umilit de conditia de om, de faptul ca nu-mi cunosc rostul si sunt mereu cautare in loc sa fiu certitudine? Poate, dar azi ma simt dimpotriva victorios in fata fiecarui lucru. De ce? Pentru ca azi vad fiecare lucru ca pe un raspuns. O piatra, o frunza, un pom, toate sunt raspunsuri, si toate valoreaza enorm, dar azi simt ca nici un raspuns nu valoreaza la fel de mult ca o intrebare. Si intr-o lume de raspunsuri ma simt orgolios, pentru ca sunt om - si deci sunt intrebare, sunt om si deci sunt o taina, sunt  om - intrebare - taina. Intr-o lume de raspunsuri eu sunt mirarea, intrebarea si taina.